Ziua Poliţiei de Frontieră – 24 iulie

Data de 24 iulie a fost desemnată Ziua Poliţiei de Frontieră Române, prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.104 din 27 iunie 2001, privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei de Frontieră. Alegerea acestei date este legată de unirea celor două structuri grănicereşti din Moldova şi Ţara Românească de către domnitorul Alexandru Ioan Cuza, din data de 24 iulie 1864. Prin Înaltul Decret Domnesc nr. 893 din 24 iulie 1864 al domnitorului Alexandru Ioan Cuza, se prevedea organizarea grănicerilor din Moldova după modelul celor din Ţara Românească şi unirea celor două corpuri grănicereşti. Începând din mai 2008, Dreptcredinciosul Voievod Ştefan Cel Mare şi Sfânt a fost consfinţit ca protector spiritual al Poliţiei de Frontieră Române.

Ziua Pompierilor – 13 septembrie

ISTORIC
Despre stingerea organizată a incendiilor pe teritoriul de astăzi al României există dovezi încă din timpul Daciei romane, însă instituţia pompierilor este atestată la mijlocul secolului al XVIII-lea prin „steagurile de foc” din Bucureşti şi Iaşi, organizări bazate pe solidaritatea comunităţii în faţa primejdiei focului. Condiţiile concrete de la începutul veacului următor au determinat apariţia, la Bucureşti şi Iaşi, în 1845 şi respectiv în 1835, a primelor unităţi de pompieri militari, încadrate în armata permanentă, soldaţii urmând instrucţia de infanterie în paralel cu cea pompieristică.
Istoria începuturilor a consemnat participarea efectivelor de pompieri din Bucureşti la stingerea Focului cel mare” din 23 martie 1847, sinistru care a distrus atunci peste 1800 de case şi prăvălii, precum şi la Bătălia din Dealul Spirii, din 13 septembrie 1848, moment de seamă al revoluţiei democratice din acel an. În memoria celor aproape o sută de ostaşi pompieri, care au căzut în luptă, în Bucureşti a fost înălţat „Monumentul Pompierilor”. 

Ulterior, după modelul primelor două unităţi, în principalele oraşe ale României, s-au înfiinţat servicii de pompieri profesionişti, cu accentuat caracter militar, subordonate primăriilor. În anul 1874 s-au pus bazele Corpului Pompierilor Militari care cuprindea 15 unităţi care aveau în dotare şi baterii de artilerie. La războiul din 1877-1878, pompierii-artilerişti au participat cu forţa a şase baterii în compunerea armatei române, atât pentru apărarea teritoriului, cât şi la luptele din sudul Dunării, în Bulgaria de astăzi, împotriva armatei otomane.

Contactele europene, mai ales cu Regimentul de pompieri din Paris, aderarea la primul organism internaţional de profil, constituit în anul 1900, „Comitetul Tehnic Internatţional al Focului”, la care România este membru fondator, au impus începerea reorganizării pompierilor români, proces întrerupt de primul război mondial. Separarea de artilerie s-a produs la 2 august 1929, prin înfiinţarea Comandamentului Pompierilor care făcea parte din structurile armatei române, iar sub aspect administrativ depindea de Ministerul de Interne. Această organizare a fost legiferată în anul 1936 când, pentru prima oară, se defineau misiunile pompierilor militari: „prevenirea şi combaterea sinistrelor pe tot cuprinsul ţării”. Tot din acea perioadă datează şi investirea acestora cu atribuţii concrete în domeniul protecţiei civile, cel de-al doilea război găsindu-i organizaţi, până la nivelul subunităţilor, ca formaţiuni militare de pompieri-apărare pasivă.

Anii postbelici au conservat forma de organizare tradiţional militară a instituţiei pompierilor, procesul de modernizare cuprinzând, deopotrivă, planul conceptual şi cel material, la nivelul realităţilor tehnico-economice.

13 septembrie a devenit Ziua Pompierilor din România în anul 1953. De la acea dată, Pompierii Capitalei cinstesc memoria celor căzuţi la datorie printr-un pelerinaj la Monumentul Eroilor Pompieri, la mormântul lui Pavel Zăgănescu din Cimitirul Bellu, precum şi la mormântul celor 50 de eroi.
Istoricii amintesc că ostaşii Companiei de Pompieri comandaţi de căpitanul Pavel Zăgănescu voiau să meargă cu toţii la cazarma din Dealul Spirii, convinşi de iminenţa unui conflict armat cu otomanii. Chiar şi soldaţii lăsaţi pentru paza cazărmii au cerut comandantului lor să nu fie lăsaţi în urmă.
In ciuda inferiorităţii numerice, pompierii nu au încetat lupta decât atunci când Kerim-Paşa, văzând că nu poate înfrânge rezistenţa garnizoanei din Dealul Spirii, a trimis un ofiţer care a propus încetarea focului.
Apreciind sacrificiul eroilor de la 13 septembrie Primul Parlament al României a acordat pompierilor în anul 1860 pensii pe viaţă si prima medalie româneasca: PRO VIRTUTE MILITARI.
Mai târziu, în anul 1953, s-a instituit la data de 13 septembrie, Ziua Pompierilor din România.

Naşterea Domnului – Crăciunul – 25 Decembrie

Crăciunul sau Naşterea Domnului este o sărbătoare creştină celebrată la 25 decembrie (după calendarul gregorian) sau 7 ianuarie (după calendarul iulian) în fiecare an. Ea face parte din cele 12 sărbători domneşti (praznice împărăteşti) ale Bisericilor bizantine, a treia mare sărbătoare după cea de Paşti şi de Rusalii. În anumite ţări unde creştinii sunt majoritari, e de asemenea sărbătoare legală, şi se prelungeşte în ziua următoare, 26 decembrie: a doua zi de Crăciun. De la debutul secolului al XX-lea, Crăciunul devine şi o sărbătoare laică, celebrată atât de către creştini cât şi de către cei necredincioşi, centrul de greutate al celebrării deplasându-se de la participarea în biserică la rit spre aspectul familial al schimbului de cadouri sau, pentru copii, „darurilor de la Moş Crăciun”.

Ziua Naţională a României – 1 Decembrie

1 decembrie este Ziua Naţională a României, potrivit Constituţiei din 2003, articolul 12, alineatul 2. Această zi a fost adoptată anterior, prin Legea nr. 10 din 31 iulie 1990, promulgată de preşedintele Ion Iliescu şi publicată în Monitorul Oficial nr. 95 din 1 august 1990, fiind o sărbătoare publică a României.

La 1 decembrie 1918, Adunarea Naţională de la Alba Iulia, constituită din 1228 delegaţi, şi sprijinită de peste 100.000 de persoane adunate la eveniment din toate colţurile Ardealului şi Banatului, a adoptat o Rezoluţiune care consfinţeşte unirea tuturor românilor din Transilvania, întreg Banatul (cuprins între râurile Mureş, Tisa şi Dunăre) şi Ţara Ungurească (Crişana, Sătmar şi Maramureş) cu România.

Ziua de 1 decembrie 1918 marchează bilanţul luptei românilor pentru întregire statală, care vine să încununeze precedentele acţiuni ale fraţilor din Basarabia (27 martie 1918) şi Bucovina (15 / 28 noiembrie 1918). Poporul român a valorificat conjunctura internaţională creată în urma Primului Război Mondial şi a ştiut să se afirme în contextul mişcării de eliberare a popoarelor şi al victoriei principiului naţionalităţilor în Europa.

Adormirea Maicii Domnului – 15 August

Adormirea a Maicii Domnului este unul din Praznicele Împărăteşti ale Bisericii Ortodoxe, sărbătorită în 15 august. Această sărbătoare comemorează moartea, învierea şi slăvirea Maicii Mântuitorului. Sărbătoarea mărturiseşte că Maica Domnului „a fost luată” de Dumnezeu în împărăţia cerească al lui Hristos, în deplinătatea vieţii ei sufleteşti şi trupeşti.

Sărbătoarea ortodoxă a Adormirii Maicii Domnului este foarte apropiată de ceea ce romano-catolicii numesc Înălţarea Fecioarei. În conformitate cu Sfânta Tradiţie, Maica Domnului a murit ca orice fiinţă omenească, „adormind,”; aşa cum indică şi numele sărbătorii. Ea a murit aşa cum mor toţi oamenii, nu în mod „voluntar” ca Fiul ei, ci prin necesitatea naturii ei umane muritoare care este indisolubil legată de stricăciunea acestei lumi.

Apostolii au fost aduşi în mod miraculos la acest eveniment şi au fost cu toţii prezenţi, cu excepţia Sfântului Toma, atunci când Maica Domnului a trecut din această viaţă. Apoi, ea a fost înmormântată. Apostolul Toma a ajuns câteva zile mai târziu; dorind să o vadă înca o data, i-a convins pe ceilalţi să deschidă mormântul Maicii Domnului. Atunci Apostolii au descoperit că trupul Ei nu mai era în mormânt. Acest moment este pentru noi pârga (primul rod) al Învierii de obşte, a credincioşilor, care va avea loc după A Doua Venire a lui Hristos.

Praznicul poartă numele de Adormirea Maicii Domnului, pomenind trecerea ei din această viaţă, cuvântul „Adormire” traducând grecescul Koimisis, care înseamnă adormirea întru moarte (de aici vine cuvântul cimitir). Biserica Romano-Catolică preferă să se refere la acest eveniment ca Înălţarea („asumpţiunea”, după o traducere calchiată pe termenul latinesc folosit, Assumptio) întrucât, ţinând seama de dispariţia trupului Maicii Domnului din mormânt, consideră că Ea a fost înălţată cu trupul la Cer. Totuşi folosirea termenului Înălţare, acelaşi ca pentru Înălţarea Domnului eludează faptul că ea a murit ca toţi oamenii, având nevoie să fie şi ea mântuită de Fiul ei, ca orice om.

Sărbătoarea Rusaliilor

Această zi de duminică mai este numită şi Duminica Cincizecimii, întrucât evenimentul descris de evanghelii a avut loc în cea de-a 50-a zi de la Înviere. Duhul Sfânt, sub chipul unor limbi de foc, a coborât peste cei 12 Apostoli, care au putut vorbi în limbi străine. Astfel, au putut propovădui învăţăturile lui Iisus la mii de oameni.

Numele de Rusalii vine de la vechea sărbătoare romană Rosalia, la care mormintele erau împodobite cu trandafiri. Cu trecerea timpului, în România au apărut mai multe obiceiuri legate de această sărbătoare.

Rusaliile se identifică cu ielele, cu zânele rele care îi pocesc pe oameni sau le iau minţile. Pentru a se feri de ele, oamenii poartă asupra lor frunze de pelin şi se spune că dacă le întâlnesc nu trebuie să le vorbească.

1 Mai – Ziua muncii

Reducerea normei orare zilnice de lucru stă la originea semnificaţiei zilei de 1 mai, de sărbătoare internaţională a lucrătorilor. În anul 1872, circa 100 de mii de lucrători din New York, majoritatea din industria construcţiilor, au demonstrat, cerând reducerea timpului de lucru la 8 ore.

Data de 1 mai apare, pentru prima dată, în legătură cu întrunirea, din anul 1886, a Federaţiei Sindicatelor din Statele Unite şi Canadei (precursoarea Federaţiei Americane a Muncii). George Edmonston, fondatorul Uniunii Dulgherilor şi Tâmplarilor a iniţiat introducerea unei rezoluţii care stipula ca: „8 ore să constituie ziua legală de muncă de la, şi după 1 mai 1886”, sugerându-se organizaţiilor muncitoreşti respectarea acesteia.

La data de 1 mai 1886, sute de mii de manifestanţi au protestat pe tot teritoriul Statelor Unite. Însă, cea mai mare demonstraţie a avut loc la Chicago, unde au mărşăluit 90 de mii de demonstranţi, din care aproximativ 40 de mii se aflau în grevă. Rezultatul: circa 35 de mii de muncitori au câştigat dreptul la ziua de muncă de 8 ore, fără reducerea salariului.

Dar, ziua de 1 mai a devenit cunoscută pe întreg mapamondul în urma unor incidente violente, care au avut loc trei zile mai târziu, în Piaţa Heymarket din Chicago. Numărul greviştilor se ridicase la peste 65 de mii. În timpul unei demonstraţii, o coloană de muncitori a plecat să se alăture unui protest al angajaţilor de la întreprinderea de prelucrare a lemnului „McCormick”. Poliţia a intervenit, 4 protestatari au fost împuşcaţi şi mulţi alţii au fost răniţi.

În seara aceleaşi zile, a fost organizată o nouă demonstraţie în Piaţa Heymarket. Din mulţime, o bombă a fost aruncată spre sediul poliţiei. Au fost răniţi 66 de poliţişti, dintre care 7 au decedat ulterior. Poliţia a ripostat cu focuri de armă, rănind două sute de oameni, din care câţiva mortal. În urma acestor evenimente, 8 lideri anarhişti, care aparţineau unei mişcări muncitoreşti promotoare a tacticilor militante, violente, au fost judecaţi. Muncitorii din Anglia, Olanda, Rusia, Italia, Franţa şi Spania au adunat fonduri pentru plata apărării. În urma procesului, 5 dintre aceştia au fost condamnaţi la spânzurătoare şi 3 cu închisoarea pe viaţă. Şapte ani mai târziu, o nouă investigaţie i-a găsit nevinovaţi pe cei 8. Mult mai târziu, au apărut dovezi conform cărora, explozia a fost o diversiune, pusă la cale chiar de către un poliţist.

Sărbătoarea Sfintelor Paşti

Paştele este o sărbătoare religioasă creştină, ce comemorează învierea lui Iisus Hristos, la trei zile după crucificarea sa în Vinerea sfântă, lucru care marchează sfârşitul postului Paştelui. Paştile sunt sărbătoarea cea mai sfântă din calendarul creştin, urmate de Crăciun şi recunoscute ca zile libere în majoritatea ţărilor de tradiţie creştină, cu excepţia notabilă a Statelor Unite, unde este sărbătorită doar duminica Paştelui (nu şi lunea Paştelui).

Paştile creştine au loc nu departe în calendar de sărbătoarea Paştelui evreiesc – Pesah, care comemorează Exodul, pentru că se crede că Iisus a înviat în zilele în care se ţinea această festivitate.

Anul Nou – 1 Ianuarie

Este prima zi dintr-un an calendaristic.
Stabilirea religioasă a datei de 1 ianuarie ca început de an a avut loc pentru prima dată în 1691 prin Papa Inocenţiu al XII-lea. Înainte Crăciunul avea rolul începutului de an nou.
În liturghia romano-catolică 1 ianuarie repezintă o octavă de la Crăciun, astfel această zi este dedicată Fecioarei Maria. În acelaşi timp în a opta zi de la naştere sunt amintite în Evanghelie (Luca 2,21) Circumcizia şi denumirea pruncului Isus – la fel şi în bisericile evanghelice. În biserica ortodoxă la 1 ianuarie este şi ziua Sfântului Vasile, episcop de Cesarea.
În zilele noastre, Anul Nou este întâmpinat în noaptea de 31 decembrie spre 1 ianuarie – noaptea de Revelion (din limba franceză: Réveillon, ceea ce înseamnă aproximativ „veghe”, aici cu sensul de ospăţ la miezul nopţii) – cu petarde şi artificii; la rude, prieteni şi cunoştinţe se fac urări de noroc şi sănătate, se urează „La mulţi ani!”

Reuniunile Naţionale ale Sectiei Române

CRONICA IPA ROMÂNIA

2016 – Al XX-lea Congres National

Componenta noului Comitet Executiv National si ai Comisiei de Cenzori:
Presedinte
COSTICA VOICU c.voicu@iparomania.ro
Vicepresedinte
BOGDAN IOAN i.bogdan@iparomania.ro
Vicepresedinte
FLORIN OLARU f.olaru@iparomania.ro
Vicepresedinte
ELENA BANEA e.banea@iparomania.ro
Vicepresedinte
CATALIN BALTEANU c.balteanu@iparomania.ro
Secretar general
ION GHERGHITA m.gherghita@iparomania.ro
Trezorier national
FLORIAN SAFTA f.safta@iparomania.ro

2015 – A XIX-ea Intrunire a IPA Sectia Romana
2014 – A XIII-a Conferinta Nationala
2013 – A XII-a Conferinta Nationala
2012 – Al V-lea Congres National al IPA Sectia Romana

Mesajul Ministrului Radu Stroe

Al V-lea Congres National al IPA Sectia Romana (FOTO 1)

2011 – A XI-a  Conferinta Nationala – Poiana Brasov

In perioada 28-29 octombrie 2011, in complexul hotelier „Alpin” din Poiana Brasov s-a desfasurat cea de a XI-a Conferinta a Sectiei Române. La reuniune au fost prezenti mai mult de 200 de reprezentanti ai Comitetelor Executive ale celor peste 150 de regiuni ce alcatuiesc sectia nationala, precum si invitati din partea sectiilor
din Ungaria si din Republica Moldova.
Ordinea e zi prezentata, inca din momentul deschiderii oficiale a manifestarii, de catre dl prof. univ. dr. Costica Voicu, a cuprins prezentarea rapoartelor de activitate ale Sectiei nationale (prez. de dl Secretar general Iulian Medrea), Trezoreriei (prez. de dl Trezorier national Florian Safta), Comisiei de cenzori (prez de dl presedinte Nicolae Chesnoiu) si ale vicepresedintilor din cadrul Comitetului Executiv National.
Intrucat anul 2011, are o semnificatie aparte – prin faptul ca el marcheaza 15 ani de la admiterea Sectiei Române in marea familie a Asociatiei Internationale a Politistilor (Brisbane – 25 oct.1996) un numar de 28 de regiuni au primit “Diploma de excelenta” si placheta omagiala, iar membrii comitetelor executive prezenti la reuniune au primit câte un “Certificat de merit” si placheta respectiva. Precizam ca regiunile distinse, in mod special, sunt cele infiintate inainte de 1996.
Programul reuniunii a cuprins si vizionarea filmului realizat cu prilejul celei de-a 37-a Conferinte IEC, desfasurate la Bucuresti in perioada 20-25 septembrie 2011. Astfel a fost subliniata importanta activitate internationala organizata de Sectia Româna a IPA si aprecierile deosebit de pozitive primite de asociatia noastra de la toate forurile din tara si strainatate.
In numele comitetului Executiv National, dl presedinte Costica Voicu a propuns Conferinte Nationale:
a) instituirea zilei I.P.A.- in data de 31 august a fiecarui an, dedicata promovarii imaginii asociatiei noastre, prin organizarea de activitati culturale, sportive, sociale si profesionale de catre fiecare Regiune;
b) instituirea Premiului National al I.P.A.- Sectia Româna, ce va fi acordat acelui membru al Asociatiei noastre care s-a evidentiat in mod exceptional pe coordonatele profesionale, culturale, sportive, sociale sau de orice alta natura, potrivit Statutului I.P.A. (valoarea 1000 €) si regulamentul de acordare a premiului.
c) instituirea Premiului Tineretii ce va fi acordat studentului, absolvent al Academiei de Politie “Alexandru Ioan Cuza”, membru I.P.A., clasat cu cea mai mare medie la finalizarea cursurilor de licenta.
d) constituirea, la Casa I.P.A. – Lipova – Arad si Casa Lepsa – Vrancea, a unor Centre de Consfatuiri Profesionale, ce pot gazdui conferinte, seminarii si reuniuni pe probleme profesionale, specifice Regiunilor, componente ale I.P.A. – Sectia Româna.
Toate propunerile au fost acceptate de Conferinta nationala, lucru reliefat si in numeroasele luari de cuvant ale participantilor la manifestare.

2010 – A X-a Conferinta Nationala – Bucuresti
2009 – A IX-a Conferinta Nationala – Timisoara
2008 – Al IV -lea Congres National – Oradea
2007 – A VIII-a Conferinta Nationala – Arad
2006 – A VII-a Conferinţă Naţională – Brasov


2005 – A VI-a Conferinţă Naţională – Caciulata




2004 -Al III-lea Congres National – Bucuresti

Lucrările celui de al III-lea Congres Naţional s-au desfăşurat la Bucureşti, în cadrul Centrului de Studii Postuniversitare al M.A.I.

Cu ocazia acestor lucrări, prin vot secret, a fost ales noul Comitet Executiv Naţional, format din:
– Costică Voicu, preşedinte;
– Iulian Medrea, secretar general;
– Florian Safta, trezorier naţional;
– Dumitru Derscanu, Lazăr Cârjan, Sichet Gheorghe şi David Mihail, vicepreşedinţi.

2003 – A VI-a Conferinţă Naţională

2-5 octombrie 2003, Craiova
Intre 2 si 5 octombrie 2003, IPA Regiunea Dolj a găzduit la Craiova, lucrările celei de-a VI-a Conferinţă Naţională. Impreună cu reprezentanţii celor peste 14.000 de membri, organizaţi în 52 de regiuni şi cu membri Comitetului Executiv Naţional, a fost prezentată şi analizată activitatea desfăşurată în anul 2003 de IPA Secţia Română. Ne-am bucurat de prezenţa domnului Michael Odysseos, preşedintele Asociaţiei Internaţionale a Poliţiştilor, invitaţi, reprezentanţii secţiilor IPA din Bulgaria, Cipru, Grecia, Anglia, Cehia, Israel, Polonia, Ungaria şi Turcia, IPS Teofan, Mitropolitul Olteniei, reprezentanţi ai MAI, reprezentanţi ai administraţiei publice a judeţului Dolj şi ai mass-media .
La invitaţia IPJ Gorj, participanţii au vizitat Complexul cultural şi muzeistic Constantin Brâncusi şi Mânăstirea Tismana.

2002 – A V-a Conferinţă Naţională

24-26 septembrie 2002, Cluj-Napoca
Am fost onoraţi de prezenţa domnilor Henry-Rolland Thiellement, prim vicepreşedinte al IPA Franţa şi Costas Danusis Grecia

2001 – A IV-a Conferinţă Naţională

5-7 octombrie 2001, Vaţa de Jos
In perioada 5-7 octombrie 2001 s-au desfăşurat lucrările celei de a IV-a Conferinţă Naţională în localitatea VAţa de Jos din judeţul Hunedoara.
Impreună cu reprezentanţii celor 8.700 de membrii, organizaţi în 44 de regiuni şi a membrilor Comitetului Executiv Naţional au prezentat şi analizat activitatea desfăşurată în anul 2000 de IPA Secţia Română
Am fost onoraşi de prezenţa domnului Alan Carter, secretarul general al IPA, invitaţi, reprezentanţii secţiilor IPA din Bulgaria, Franţa, Grecia şi Ungaria, reprezentanţi ai administraţiei publice a judeţului Hunedoara şi ai mass-media .

2000 – Al II-lea Congres Naţional

In perioada 24-26 septembrie 2000, la Sinaia s-au desfăşurat lucrările celui de al II-lea Congres naţional al IPA -Secţia Română. Au participat reprezentanţii celor 43 de regiuni ce compun secţia naţională, membrii Comitetului Executiv Naţional, invitaţi şi reprezentanţii secţiilor IPA din Germania, Grecia şi a Comitetului de fondare a secţiei IPA din Republica Moldova.
S-a analizat activitatea CEN de la congesul precedent până la zi şi a fost ales un nou Comitet Executiv Naţional. Prin vot secret, au fost aleşi:
– Costică Voicu preşedinte;
– Iulian Medrea secretar general;
– Florian Safta trezorier naţional
– Dumitru Derscanu, Iosif Panduru, Ion Cârlig şi Drăgan Jenică, vicepreşedinţi;

1999 – A III-a Conferinţă Naţională

24-26 septembrie 1999, Mamaia
Am fost onoraţi de prezenţa domnilor Henry-Rolland Thiellement, prim vicepreşedinteal IPA Franţa şi Costas Danusis Grecia

1998 – A II-a Conferinţă Naţională
24-26 septembrie 1998, Timişoara

1997 – Prima Conferinţă Naţională
Septembrie 1997, Poiana Braşov

Primul Congres Naţional
Septembrie 1996, Bucureşti

Alege primul Comitet Executiv Naţional:
preşedinte – Costică Voicu;
secretar general – Iulian Medrea;
trezorier naţional – Florian Safta;
vicepreşedinte – Dumitru Derscanu;
vicepreşedinte –
vicepreşedinte –
vicepreşedinte –
Comitetul Executiv Naţional, în urma hotărârilor Consiliului Naţional intreprinde primele măsuri pentru consolidarea şi dezvoltarea asociaţiei recent constituită.